In ciuda alegerilor locale, nu ma pot desprinde de preocuparile legate de tendintele totalitare ce pot fi identificate in regimurile politice democratice contemporane. Stiu ca asta ma poate face “binecunoscut pentru pesimismul meu”, daca acesta poate fi un raspuns argumentat si la subiect pentru problemele ridicate. E curios cum, in fata unor observatii facute asupra naturii unui fenomen politic, daca aceste observatii nelinistesc sau nu se inscriu in nota banalului si a lipsei de primejdie, celalalt se raporteaza nu la problema in sine, ci la persoana care o ridica. Aceasta are ceva dubios, de vreme ce arata cu degetul ca imparatul este gol. De aceea, e mai comod sa spui ca cel care arata cu degetul este “pesimist”, “preocupat sa vada doar partea goala a paharului”, si alte astfel de caracterizari personale care evita subiectul “IMPARATUL ESTE GOL SI NOI IL APLAUDAM!”.

Reintorcandu-ne la intrebarea din titlu – ce are in comun U.E. cu U.R.S.S.? – aceasta a fost provocata de lectura articolelor din mass-media pe subiectul reactiei liderilor europeni la respingerea, de catre irlandezi, prin referendum, a Tratatului de la Lisabona (adica a Constitutiei U.E. denumita tratat tocmai ca sa nu mai fie atat de avizat poporul asta prost si neprogresist). Doua lucruri se observa:

- reactia liderilor europeni de a afirma ca Tratatul nu este nicidecum suspendat, desi nu au nici-o solutie, pe moment, de a il perpetua ca ordine juridica obligatorie pentru statele membre. Conditia de validare a Trataului era unanimitatea statelor membre – insa prin votul irlandez (singura proba democratica la care a fost supus Tratatul!) aceasta nu a fost indeplinita. Ignorand acest “amanunt”, considerat un “incident de parcurs”, dupa cum se vede (irlandezii ar trebui sa zica mersi ca nu sunt acuzati de sabotaj) toti liderii europeni fac acum eforturi disperate sa impuna acest Tratat, cautand tot felul de cai (exceptie notabila si pitoresca in front face presedintele ceh Vaclav Klaus, care a declarat ca “tratatul este mort” si ca nu il va semna).

- reactia mass-media. Vocea mass-media prezinta respingerea Tratatului in acelasi mod implicat si perpetuator al ideii “europene”. Votul irlandez nu suscita discutii aprofundate, nu pune in criza proiectul european. Nu se intreaba nimeni – domnule, dar acest drum este oare cel corect? Nu, lucrurile sunt clare, sensul istoriei este implacabil – tinta neaparata si necesara este U.E. Orice intrevine in calea acestei tinte este cel mult o intarziere, nicidecum o punere in discutie a temeliilor sale, a fundamentelor de legitimare. Mass-media prezinta, asadar, subiectul in mod interesat. Insasi modul de a pune problema falsifica si face inutila dezbaterea – pentru ca se porneste de la premisa ca U.E. este un dat absolut al istoriei. Nu conteaza ca Tratatul este creatie de salon de politicieni, si ca singurul contact cu votul popular este unul negativ. Conteaza prea putin, desi, altfel, se face caz de popor. Dar numai cand e convenabil…

Pornind de aceste doua observatii, se contureaza si doua prime raspunsuri. Doua lucruri are in comun U.E. cu U.R.S.S.: filosofia ce justifica existenta si creatia U.E. si controlul. Adica – gandirea si controlul. Sau gandirea controlului si controlarea gandirii… Sa aprofundam:

-filosofia ce justifica crearea U.E.: aceasta se incadreaza la categoria filosofica de determinism voluntarist. Determinismul spune ca istoria are un sens anume, dat de legi imuabile si fixe de dezvoltare a ei. Radacinile acestei gandiri sunt de gasit la Hegel si la Marx. Ultimul afirma ca societatea capitalista este o etapa istorica necesara, data de dezvoltarea dialectica a legilor istorice, si ca aceasta societate va genera, dialectic, determinist si violent, aparitia societatii comuniste. In mod similar, U.E. este prezenta, in discursul si in actiunile liderilor europeni si a mass-mediei, ca un sens al dezvoltarii istorice pe acest continent. U.E. nu este doar un proiect propus, negociat, el reprezinta deja istoria. Vine din ea si trebuie, in mod necesar, determinist, sa se impuna. U.E. este Progresul cu p mare, este “l’aboutissement de l’histoire.” Trecutul este cel al razboaielor, al conflictelor sangeroase, viitorul, intruchipat de U.E., este cel al pacii si al fratietatii intre popoarele europene. Nici o alta varianta istorica nu este de imaginat. Modernitatea nu inseamna, astfel, un mod de a trai si de a gandi care pot face si ele capabile o restrangere a violentei inter-statale, fara a fi nevoie de regandirea fundamentelor statale. Nu, modernitatea inseamna neaparat un SUPRASTAT, adica o etapa istorica superioara etapei statelor nationale.

La acest determinism istoric se adauga voluntarismul. Lenin este cel care a adaugat la determinismul “stiintific” al lui Marx ideea ca aparitia societatii comuniste din cea capitalista trebuie “ajutata” de cei “luminati”, de cei care au sesizat legea istorica si acum nu vor doar sa o profeteasca, ci sa o puna in aplicare. Prin violenta, evident. Lenin a venit, asadar, cu ideea “revolutionarilor de profesie”, cei care vor instaura domnia istoriei impotriva rezistentelor ce mai exista, rezistente conservatoare, reactionare, sabotatoare. IN mod similar, liderii europeni actioneaza ca un grup de iluminati care nu se pot impiedica de un vot popular, evident, considerat ignorant si egoist. Ei reprezinta clasa de profesionisti care sunt dedicati implementarii proiectului european, in pofida parerii poporului, care nu este inca complet reeducat. Numai asa se explica voluntarismul absurd al liderilor europeni care nici nu vor sa conceapa ca Tratatul, conform procedurii, nu mai este valid! Aceasta inseamna ca Tratatul, U.E., si ei insisi sunt deasupra procedurilor, pentru ca ei reprezinta Istoria, Progresul…

- controlul. Tema controlul este mare si nu poate fi decat schitata aici. Dar cine suprapune U.E. peste temele de propaganda europeana – circulatia libera, ridicarea granitelor, piata libera, nu poate sa vada cel mai mare contrast intre realitate si promisiune. Libera circulatie, dar cu sistemele ultrasofisticate de luare in evidenta a populatiei, cu pasapoarte din cele mai securizate, cu conditii atat de draconice de indeplinit incat parca ti se face si frica sa mai intri in spatiul Schengen – cine stie daca mai poti pleca de acolo. Cat priveste piata libera…sistemul cotelor in agricultura, precum si al subventiilor, este pur socialism. Cea mai amarata vaca din cea mai amarata ograda din cel mai amarat sat al Romaniei poarta, la ora actuala, un cip. Adica toate aceste animale, toate pamanturile, toate vietatile domestice trebuie sa fie in baza de date a cuiva. Oricum ai privi lucrurile, starea aceasta de facto este la antipodul unei piete libere formata din antrepenori liberi. Si nu m-am atins la controlul gandirii si al ideologiilor acceptabile…acest aspect, poate in alt articol.

Ani in urma, Frederic Hayek surprindea lumea academica prin postularea urmatoarei ipoteze – intre nazism si comunism este o asemanara de familie, ambele sunt produse ale colectivismului istoric. Cred ca o astfel de ipoteza, avand in vedere observatiile de mai sus, poate fi avansata si in ceea ce priveste asemanarea dintre europenism si comunism.

PS: Mai trebuie afirmat ceva, ignorat indeobste. U.E. nu este un fenomen politic care sa se iveasca dintr-o evolutie fireasca, spontana, de la nivel micro, in cadrul societatii. Nu este nici o evolutie progresiva de la un tratat economic spre unul politic si suprastatal. De la bun inceput U.E. a fost un proiect elaborat de cativa lideri elitisti, avand ca finalitate crearea unui organism supra-statal, cu institutii executive care sa fie deasupra guvernelor nationale. Tot de la bun inceput, SUA, prin Departamentul de Stat, a sustinut aceasta varianta suprastatala a U.E., si nu varianta preferata de britanici – aceea a unei colaborari coerente inter-guvernamentale.

Ionut.

Vezi si: Aldous Huxley despre tendintele totalitare ale societatii contemporane

Din mass-media, articole pe subiectul respingerii Tratatului de la Lisabona de catre irlandezi:

Antena3: UNIUNEA EUROPEANĂ CERE ORGANIZAREA UNUI NOU REFERENDUM ÎN IRALNDA

Gandul: NU-ul irlandez bagă liderii Europei în „săptămâna patimilor”

13 Responses to “Ce are in comun U.E. cu U.R.S.S.?”

  1. Dragos Says:

    Salutare, Ionut!

    De unde sunt eu, de la o universitate din Turcia, se problema se vede cam la fel. Dar deficitul democratic al institutiilor europene in general si al Tratatului de la Lisabona in special este ultima grija a elctoratelor nationale. Oamenii cumpara ce li se vinde iar Irlanda, la fel ca Danemarca si Olanda sau Franta, sunt cazuri speciale, in care agendele interne primeaza practic mereu. Colectivismul despre care vorbesti ar fi un ideal pentru tarile mediteraneene dar provoaca iritare in general in cele anglo-saxone. Insa asta a devenit clar inca, in mod special, din anii ‘80. Tu fortezi putin nota dar nu te condamn. Problema pentru voi trebuie sa fie cum se va inscrie electoratul roman in timp in acest joc. Asta fiindca, din nou ai dreptate aici, se naste intr-adevar o noua alternativa ideologica: un pic socialista, pan-europeanista, cu aroma de grija mediteraneeana fata de “bobor” si cu un dispret periculos fata de sub-identitati, desi Uniunea pare a musti de literatura povatuitoare in legatura cu drepturile omului qua drepturi individuale si comunitare. E doar o buna intentie, nu prea acoperita de fapte concrete privind protectia cu sfintenie a acelor drepturi. Sfatuiesc presa din Romania sa dea o mai mare atentie desfasurarii evenimentelor in legatura cu Kosovo si implicarea UE acolo. Este piatra de incercare a oricaror angajamente pe termen mediu si lung ale UE. Este, dupa parerea mea, o chestiune cu mult mai importanta decat Tratatul acum, pentru ca va arata daca UE vorbeste serios despre orice fel de tratat, inclusiv cele pe care deja se sprijina.
    Felicitari pentru articol!

  2. Andrei Vlad Says:

    Doresc ca precizez ca referirea la “pesimismul tau binecunoscut” se referea exclusiv la ideile tale; acest fapt poate fi probat prin fraza ca a urmat caracterizarii si anume ca este bine fundamentat si argumentat. Sunt destui (si cunoscuti) political scientists care s-au pronuntat in aceleasi linii ca si tine, de asemenea cu argumente valide. Cu toate astea, am dreptul sa nu fiu de acord si sa polemizez, onest, deschis, pe idei:) (I hope so)
    Ai dreptate in ceea ce priveste nasterea proiectului Uniunii Europene, adica faptul ca a fost impus de sus in jos, si nu e o evolutie graduala. Dar, totusi trebuie sa ne amintim ca in afara Statelor Unite (cazul cel mai cunoscut – or mai fi si altele) nici o entitate statala din istorie nu a evoluat de jos in sus (ma rog, paote fi argumentat ca evolutia de la trib – ginta la oras, oras-stat, regat-imperiu, in epoca preistorica si apoi antica a avut componente de “evolutie”).
    Revenind, proiectul European este o “marota”, daca vreti, a Iluminismului (stiu ca nu iti place perioada:D ), ca un mod de a mentine totusi pacea pe continent. Adevarul este ca a reusit, desigur nu de una singura. Nu cred insa ca mai zice cineva ca “pacea a invins” pe continent si ca razboiul a disparut din Europa; amintirile din Kosovo sunt proaspete.
    Iar faptul ca UE nu este o economie libera, eu cred ca este o exagerare. Desigur, nu se compara poate cu Statele Unite, dar in mod sigur este “a doua” cea mai libera; din nou, putem discuta daca exista cu adevarat o piata libera in sensul liberalilor clasici – eu cred ca nu. In momentul in care nu exista piedici in calea concurentei, iar UE isi asuma un rol activ in legile anti-trust si aplicarea lor (vezi Microsoft si EON-Gaz de France), eu cred ca putem vorbi despre o piata eminamente libera. In ceea ce priveste Politica Agricola Comuna, ai dreptate, este o piata reglementata, in principal din cauza Frantei. Dar, per total, eu zic ca putem vorbi despre o piata libera.
    Nu am nici o problema in a discuta critic cu oricine si discutia va fi mereu idei vs. idei. In aceasta linie, m-as bucura sa mai intervina si altii pe topicul asta pentru ca e unu interesant, actual si cu impact si pentru Romania.
    (Romania – Olanda, 2-0:D )

  3. Ionut B. Says:

    Multumesc pentru reactii.

    @Dargos: In articol nu spun o noutate, iar criticile solide si argumentate la adresa UE nu lipsesc. Poate ca singura nota aparte din articol este evidentierea unei asemanari intre filonul de gandire determinsto-voluntarist marca Lenin si actuala conceptie istorica de propaganda a U.E. Nu mi se pare fortat, asemanarea este izbitoare, dar mijlocul de realizare a ideii istorice nu mai este revolutia violenta, ci presiunea constanta a structurilor suprastatale.

    In ceea ce priveste problema sub-identitatilor, UE este chiar “mama” lor, ca sa cobor nivelul. Nu promoveaza UE in mod exacerbat drepturile colective ale minoritatilor sexuale? Nu a sprijinit UE, impotriva logicii si a bunului simt, declararea Kosovo drept stat independent?
    Nici nu este de mirare ca UE ar proteja si promova drepturile minoritatilor agresive – prin ele UE erodeaza sistemul juridic si suveranitatea nationala, atata cat mai ramasese din ea.

    @Andrei Vlad – nu exista idei pesmiste sau optimiste, ci valide sau invalide. :D

    In ceea ce priveste evolutia graduala, cred ca m-am exprimat usor prolix. Am vrut sa spun ca un fenomen politic poate evolua spontan, conditie in care relatia dintre sus si jos este una vie. Puterea nu este ceva separat strict de subiectii puterii. Ea se legimiteaza cumva, si subiectii pot legitima sau nu puterea. Ori acest aspect lipseste cu desavarsire in cazul UE, atat ca origine, cat si ca evolutie. UE este o impunere de facto, gandita initial de un cerc restrans de elite. Premeditarea, de catre elite restranse, in conceperea unor organizari politice care sa asigure exercitiul central al puterii e o consecinta a revolutiilor, cu precadere franceza si americana. Deci nici SUA nu este exemplul cel mai bun, in acest caz. Si acolo au existat doua variante – confederatia si federalismul. A invins ultimul, sustinut de cei care au dorit un stat puternic, in contextul SUA. Si au obtinut acest stat puternic.
    Apoi, nu stiu daca U.E. este explicatia pentru pacea relativa de dupa al doilea razboi mondial. E si putin timp – 60 de ani de istorie e o nimica toata, e o pauza intre razboaie. Nu putem spune nicidecum hop…
    In privinta economiei – problema este mai mare, dupa mine. Reglementarile UE abunda, sufoca, nu este spatiu in economie care sa nu fie sub vizorul Bruxelles-ului. Pana la liberalii clasici, cred ca logica bunului simt arata ca toate aceste masuri pur si simplu nu sunt necesare. Cu toata problema particulara a Frantei.

  4. moromete Says:

    Interesant e ca de fapt irlandezii au cam respins tratatul pe motiv de: cica impune eliminarea interdictiei impotriva avortului, cica elimina neutralitatea statului, cica limiteaza cresterea economica a statului. Cu siguranta Tratatul nu putea sa faca nimic din primele doua iar cresterea Irlandei se cam datoreaza intrarii in UE si banilor primiti…

    Adica o fi UE un exercitiu in control si colectivism dar nici cu propaganda desantata si falsa a celor care sunt anti-UE nu imi e rusine…

  5. Ionut B. Says:

    Daca si irlandezii fac propaganda desantata, inseamna ca avem o problema in modul in care intelegem libertatea de exprimare si de gandire.

    In privinta avortului, APCE a dat deja o rezolutie in care recomanda statelor membre sa asigure “dreptul” la avort, desi nu s-a pus pana acum problema ca avortul ar fi un drept al omului. APCE este institutia care a dat Conventia Europeana a Drepturilor Europene si are o mare influenta asupra PE si a legislatiei europene. Aceasta este tendinta, nu este un breaking news.

    Cu neutralitatea statului nu stiu ce sa spun, termenul e prea prolix, poate poti fi mai specific. Banuiesc ca irlandezii au fost mai precisi in termeni. Poate se refera la faptul ca legislatia europeana in materie de drepturi ale omului este obligatorie pentru statele membre. Din aceasta cauza, Marea Britanie, ca si Polonia, au adoptat un regim special, de derogare de la aceasta obligativitate, datorita politicilor fiscale particulare (inca nu vor sa isi jecmaneasca asa rau cetatenii) si prevederilor morale in raspar cu traditiile acestor tari.

    Sunt, prin urmare, probleme destul de precise, care, chiar daca nu sunt abordate direct in Tratat, preocupa oamenii. Si cum nimeni nu se deranjeaza sa ii intrebe, profita de o astfel de consultare populara ca sa isi spuna parerea lor pentru toate lucrurile decise fara consultare populara de luminatii nostri europeni.


  6. http://www.monitoring.ro – gasiti aici transcripturile stirilor, emisiunilor si conferintelor de presa difuzate de posturile de radio si televiziune precum si opiniile politicienilor despre subiectele zilei

  7. Andrei Vlad Says:

    In ton cu postul lui Ionut, un articol care este pe acelasi ton si anume eliminarea democratiei prin democratie (daca se poate spune astfel):
    http://www.evenimentulzilei.ro/articole/detalii-articol/809709/LUPEA-Armata-italiana-ia-cu-asalt-statul-de-drept/

  8. Zob Gheorghe Says:

    Uăi flacău! Di ci dzâci tu câ societăţâli dimocratici sunt totalitarii. Nu ţi sâ pari câ ielii nu puot şi diemocratişi şâ tuotalitarii.Uori i una ori alta. Calşi ân chişioari principiul nuoncuontradicţii.Nu ai învăţatu luojicâ ? Aud ?

  9. Ionut B. Says:

    Pai daca mata reusesti sa imbini atat de bine limba romana cu moldovanul dialect atunci ar trebui sa iti fie foarte familiare asocierile intre lucrurile ce se exclud reciproc.


  10. OK. Deci ce sa inteleg de aici? Ca comunismul e democratic? Ca determinismul lui Marx inseamna gandire libera? Ca democratie e atunci cand poporul nu are drept de vot pentru lucrurile care-l privesc in mod direct? Sau ca democratia e un monstru?

    Foarte relevanta e postarea.


  11. Potrivit prestigiosului istoric César Vidal , pentru a inţelege ce se intampla in Europa trebuie luat in consideratie fenomenul francmasoneriei . Vidal documenteaza rolul discret dar imens jucat de acestia in formarea Uniunii Europene.

    Spre exemplu, afirma ca “proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” , fost presedinte al Frantei in perioada 1974-1981, presedintele Conventiei Europene care a redactat textul tratatului constitutional , ca “masonii controleaza Internationala Socialista si s-au infiltrat puternic in partidele de dreapta” si ca acestia exercita “o influenta masiva in lumea comunicatiilor si in special in educatie, justitie si fortele armate.”

    Referirile rolului jucat de Valery Giscard d’Estaing in geneza tratatului UE si-au gasit o confirmare si in marturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Intr-o alocutiune rostita la Bruxelles, Bukovsky a dezvaluit ca, in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale , formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger , s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala . Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.

    In toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politica europeana . Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertatii si Securitătii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv ca este mult prea conservator. In viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialisti si ecologisti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmatia facuta in cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un pacat. Confruntat cu opozitia furibunda a majoritatii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa intregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. In locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, si se parea că toate controversele vor fi date repede uitarii.

    Inainte insa de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzandu-l pe inlocuitorul sau de apartenenta la o societate secreta . In momentul felicitarii pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicanul crestin-democrat a afirmat:

    ” Sper ca audierile lui sa mearga bine si nimeni sa nu il întrebe daca este francmason. ”.

    Ulterior, in cadrul unei dezbateri desfaşurate la Milano, Buttiglione a spus ca principiul dupa care functioneaza institutiile europene este

    “Afara cu crestinii, inauntru cu francmasonii”.

    Tot el a mai spus :

    “Uniunea Europeana se indreapta spre un totalitarism care doreste sa devina o religie de stat, o religie ateista, nihilista – o religie, care va deveni obligatorie pentru toti. „


  12. [...] Vezi si analiza de pe Rating Politic: Ce are in comun U.E. cu U.R.S.S.? [...]


Leave a Reply