(invers cronologic)

- so boys, he is fighting. as usual.

- acum poate ati inteles ce au construit din greu comunicatorii lui o saptamana intreaga: clasa politica nereformata. poporul are dreptate.

- (poporul s-a sacrificat) …. sa isi faca si partidele (sacrificiul). a pasat tot discursul problema la partide. el isi face datoria. partidele ciuciu.

- Caucaz? orientul mijlociu? cu ei de mana iesim din criza?

- redistribuire. hai cu dreapta

- ah, deci prezentarea (legii sanatatii) era problema. “comunicarea”

- pai am iesit din criza sau prefiguram o criza pe termen mediu si lung (in UE) ??!!

- eu va inteleg, politicienii nu, Parlamentul e nerformat (si partidele), in rest e bine. v-am pupat

PS. cred ca e nevoie de o completare – Basescu va lupta ca sa isi re-legitimeze agenda sa de “reforma” identificand adversarii ei (a facut asta si aseara cu axa Iliescu-Voronin). Accentul e pe “va lupta”. Daca luati discursurile din 2009 si analizati campania din 2009 e un fel de “istorie care se repeta”: Basescu vrea să reîntoarcă agenda in favoarea sa punand clasa politica, lipsa ei de reforma si dependenta ei de “moguli” drept cauze ale “relelor”.

Vedeti ca mai sunt si mici pauze. De dialog :) Si trebuie uneori sa dati mai tare ca sa se auda bine.

Asculta aici: vocea strazii

PS. Calitatea e de inregistrare-telefon, care la un moment dat incepe sa si sune. Fundalul sonor, daca va place, e intamplator furnizat de ceva radio de calitate :-p

Voi,

- ONGisti care va puneti pe “liste” de “lideri ai pietei” desi nu ati calcat pe acolo si “dezvoltati societatea civila” de ani de zile pe fonduri uriase. Recunoasteti: si voi ati esuat pana acum. Daca ati fi avut succes, in piata erau zeci de mii de oameni iar la balcon lumea v-ar fi aclamat.
- Militanti de stanga care incercati sa inventati manifeste proto-comuniste, tot in numele “pietei”, desi oamenii aia nu au auzit de voi si habar nu au de ideile voastre bizare; si mai ales e foarte probabil sa nu le sustina. Stati deoparte, in afara de 2-3 siteuri nu ati reusit sa capatati sustinerea cuiva. Nu incercati sa va faceti un nume acum. In piata sunt ultrasi neo-liberali si s-ar putea sa iasa cu inflatie de citate din Rothbard.
- Militanti ecologisti care incercati sa acreditati ideea ca “noi toti nu vrem Rosia Montana”, desi pana acum ati reusit sa demonstrati ca puteti scoate in strada doar cativa tineri idealisti (la Cluj). Nu incercati sa “furati” manifestatia. Mai suntem multi in tara asta, majoritari, care vrem exploatare la Rosia Montana.
- Televiziuni de can-can si caterincă, nu incercati sa aratati doar cocalarii din piata. Nu incercati sa furati manifestatia ca sa faceti un rating de kko si sa acreditati ideea ca “aia e Romania”, cu dinti stricati, agramata, murdara samd.
- Organizatii studentesti care stiti ce e aia greva generala si protest din pozele cu Marian Munteanu, nu va mai dati rotunzi ca “voi sunteti piata”. Incercati sa nu ajungeti ca inaintasii vostri, “gen” Lazarus, Ispas, Banicioiu, niste “traficanti” de “masa studenteasca” in interes propriu.

Acest mesaj este o satira la adresa celor care vand iluzia “puritatii pietei”, la adresa celor care vor sa expulzeze partidele politice din discutia publica si in acelasi timp vorbesc de “democratie”, la adresa celor care vad in “politicieni” doar niste ciorditori ai “pietei”. Asa cum spuneam si ieri dragilor, “fara partide, democratia E pustiu”.

In acelasi timp e un mesaj care spera in gasirea unui “numitor” comun al “pietei” dincolo de interesele specifice ale diverselor grupuri sociale. Sper ca cei de acolo sa inteleaga ca nu poti impune o agenda minoritara daca vrei sa castigi o majoritate.

Spin doctor (dictionarul Cambridge): “someone whose job is to make ideas, events, etc. seem better than they really are, especially in politics”

Temele promovate de purtatorii de mesaj ai actualei puteri (in spiritul definitiei de mai sus)*:

Romanii nu vor reforma, sunt antireformisti, isi merita soarta.
Protestatarii pun in pericol stabilitatea economica. Bursele e posibil sa reactioneze negativ, investitorii e posibil sa fuga.
Protestatarii au blocat/risca sa blocheze calea de dezvoltare a Romaniei.

Mitingurile sunt organizate de opozitie. Opozitia e ceva rau. Protestatarii sunt manipulati politic. Prezenta unor membri PSD-PNL la miting dovedeste acest lucru. “Avem semnale din piata ca intre participanti au circulat sms-uri venite de la partide”.
Protestatarii au o natura suspecta. Sunt de fapt multi huligani, membri ai galeriilor de fotbal sau oameni care nu stiu ce cauta acolo (“viralul Calafat”) – “gura casca”.
(iniţial) Mitingurile sunt organizate de fapt de revolutionari care “si-au pierdut privilegiile, veniturile de 20 si ceva de milioane pe care le toaca lunar de 22 de ani”.
Protestatarii devin violenti cand se intra in prime-time. “Avem informatii din piata, au fost auziti unii care spuneau pregatiti-va sa aruncati pentru ca incep stirile”.
Protestele sunt de fapt violente, sunt expresia unei parti “bolnave” si atavice a societatii.
Protestatarii sunt ridicoli – o “ciorba”: Bebe Ivanovici, Iri, Dan Diaconescu, penelişti, pesedişti.
Protestele nu au avnergura: amploarea si isteria sunt create de fapt fals de “Antene”.

Protestele sunt “socialiste”, “stangiste” sau organizate de ”forte ale trecutului”.
Protestele nu vizeaza actuala putere ci toata clasa politica. Protestele au un carcater mai general.
Protestele sunt pentru Arafat, nu pentru lideri politici. Oamenii nu mai au incredere in politicieni. Nu e vorba de Basescu sau Boc.

Alegerile anticipate nu sunt o solutie pentru ca ar aduce haos si instabilitate economica. Politicienii sunt in principiu “rai” si “populisti”, ei nu sunt o rezolvare a situatiei.
Alegerile nu sunt o solutie. Opozitia nu e o solutie pentru ca nu are o oferta. Cu ei mergem “la groapa”.
Liderii opozitiei nu au legatura cu problemele reale ale oamenilor din Romania (pe care noi le recunoastem), vor doar sa profite de ele. “Fac calcule cum sa profite”.
Liderii opzitiei au declarat ca sustin huliganii.
Opozitia a ”activat” actele de vandalism.
Delaratiile liderilor opozitiei si implicarea lor prin declaratii au incitat de fapt la violenta si au ridicat gradul de conflict. Chemarile lui Antonescu seamana cu chemarile lui Iliescu catre mineri in 1990.
Sa nu vorbim despre proteste, sa vorbim despre cat de penibili sunt liderii opozitiei, niste mascarici, infantili.

PDL a facut reforme, a evitat intrarea in colaps.
PDL apreciaza suferinta romanilor care au inteles ca tara trebuie salvata.
Reforma e necesara, noi mergem inainte, dezvoltam Romania.

Separat sunt jigniri ale unei elite arogante, de tipul: “viermi” care nu vor sa fie reformati, “societate bolnava ideologic” samd

*Nu conteza ca mesajele pot fi chiar complet contradictorii. E vorba de o masina de aruncat vorbe.

PACurile (Political Action Committees) sunt un soi de organizatii politice-civice in US care sustin cauze politice, iar in campaniile electorale unele se implica si sustin direct candidati in alegeri. Primesc bani din sponsorizari de la cei care sustin acea cauza si ii folosesc activ si explicit facand “campanie” pentru un om sau o idee. Pentru ca erau si sunt considerate o sursa de coruptie, fiind  folosite de multe ori ca un paravan de catre candidati pentru a derula finantari netransparente, activitatea lor a fost limitata dupa 2010. In ciuda restrictiilor, dupa 2010, o forma “hibrida” intitulata popular “superPAC” continua sa desfasoare activitati cu fonduri nelimitate venite dinspre companii, sindicate etc. Singura conditie este ca activitatea campaniei oficiale a unui candidat sa nu fie “coordonata” cu cea a unui superPAC – reglementare foarte “subtire” si foarte criticata.

Campania de nominalizare a unui candidat republican a ajuns in South Carolina, dupa Iowa si New Hapshire, cu Mitt Romney favorit si inca 3-4 luptandu-se pentru al doilea loc. E primul stat mai mare unde publicitatea joaca un rol decisiv si nu campaniile “pe teren”. De aceea spatiul media abunda in publicitate politica, pozitiva si negativa, atat dinspre campaniile oficiale, cat si dinspre superPACuri. Candidatii importanti au sprijinul a cel putin cate  unui superPAC ce desfasoara campanii de milioane de dolari, doar in South Carolina.

Sambata viitoare sunt algerile primare in SC. Cu o saptamana inainte, astea sunt clipurile de campanie derulate de superPACurile cele mai importante.

RestoreOurFuture – il sustine pe Mitt Romney, a cheltuit sume uriase in Iowa pentru a-l “dărâma” pe Newt Gingrich de pe primul loc si a reusit (aprox 5 milioane de dolari intr-un stat mic dar care, fiind primul, dadea “semnalul” national). Se spune ca in spatele acestui superPAC se afla Karl Rove, fostul strateg al administratiei Bush Jr., un pivot extrem de important in Partidul Republican inca din anii 70 cand activa la “tineret”. Ultima tinta a acestui superPAC este Rick Santorum unul din “favoritii” publicului “traditionalist” (social-conservative) care domina baza republicana din South Carolina.

.

Cu doar o zi inainte cei de la RestoreOurFuture au reluat si atacurile la celalalt promitator competitor in South Carolina – Newt Gingrich, refolosind tema “bagajului”. De data asta un pic “pieptanat” deoarece clipul in forma initiala a fost dur criticat pentru minciuni si dezinformare.

.

Red, White and Blue Fund – il sustine pe Rick Santorum considerat poate cel mai “autentic” conservator dintre cei ramasi in cursa si exact pentru acest lucru. Ultimul clip lansat de acestia incearca sa intareasca mesajul economic al lui Santorum – deficitar pana acum - incercand sa il lege de experienta sa autentic americana si valorile conservatoare unde acesta sta foarte bine.

.

WinningOurFuture – il sustine pe Newt Gingrich, fost lider republican al Congresului in perioada administratiei Clinton. Considerat poate cel mai bun “debater” din aceasta campanie Gingrich are ceva probleme cu “bagajul” politic asa cum sustineau adversarii sai. Ultimul clip lansat de “suporterii” sai subiliniaza atuurile sale in fata acestor critici: experienta, politica la nivel inalt in administratia Reagan si Clinton, leadership.

.

WinningOurFuture a lansat si singurul atac veritabil la adresa favoritul Mitt Romney de pana acum si dupa parerea mea unul din cele mai bune clipuri din aceasta campanie: King of Bain, When Mitt Romney Came to Town – de fapt un trailer la un film de aproape 30 minute despre “experienta” nefasta a lui Romney ca CEO. Atat de bun ca a fost preluat 100% ca atac si de catre democrati.

.

TheRevolution PAC – il sustine pe Ron Paul, candidatul atipic pentru US, cel care se apropie cel mai mult de sensul liberal european clasic. Si campania lui Ron Paul este atipica ca si mesajele sale – retragere totala a trupelor americane de oriunde, limitarea FEDului, desfiintarea a 5 mari “ministere”. Atat de atipic incat unii spun ca e “mai liberal decat Obama”. Campania: A avut cea mai mare baza umana de actvisti, foloseste cel mai mult retelele sociale, e cel mai batran dar e votat cel mai mult de tineri, nu cheltuie la fel de mult ca ceilalti adversari desi a achizitionat foarte multa publicitate in Iowa, iar atacurile dure la contracandidati vin direct dinspre campania sa, asumate, si nu dinspre PACuri, care au un rol mai mic in acest caz. Mesajul general este “intoarcerea” la Constitutie si “libertate”, de unde si numele PACului legat de “revolutie”. Clipul lor intareste unul din punctele cu care Paul castiga voturi: retragerea din razboaie.

.

Puteti intra pe canalele de youtube ale acestor PACuri pentru a vedea si clipuri mai vechi.

PS. Atitudinea autoritatilor fata de manifestatiile publice din aceste zile din Romania arata cu varf si indesat cat de “pusa la capac” e politica in Romania, tinuta din scurt, cu amenzi, cordoane de “ordine” violente samd. Si mai ales arata cat de arogant e STATUL si cat de aroganti sunt cei care îl conduc fata de cetatenii care l-au legimitat sa îi conduca.

Cred ca exista un sentiment general in Romania si in afara partidelor, dar mai ales in interiorul lor, ca partidele orbecăe fara vreo busola sociala; si as adauga pe cale de consecinta si fara vreo busola ideologica ce-ar putea sa le spuna carui public sa se adreseze.

Cand spun “baza sociala” nu ma refer doar la o discutie teoretica. Ma refer la imposibilitatea practica a politicienilor de azi de a mai “chema” oamenii la angajament politic in orice forma: sa vina la un miting, sa lipeasca un afis, sa mearga sa vorbeasca vecinilor despre un subiect politic, sa vina la intruniri etc. Chiar si pentru cauze extrem de importante politicienii romani se chinuie sa aduca lume la o intrunire ….

Alegerile interne vin astfel ca o posibilitate de a reconecta partidul la populatia reala, de a afla ce vor oamenii de fapt, care sunt problemele pentru care voteaza si in fond daca existenta lor mai e legitima sau nu. Legitimitate inteleasa prin capacitatea de a raspunde la problemele reale din societate. 

Liderii USL, ca sa luam un exemplu la zi, s-au exprimat in cateva ocazii enuntand in 2011 tinta de “1 milion de militanti contactati” si strategia generica: “fiecare din cei 1 milion sa primeasca un material si sa vorbeasca la randul lor cu alti 5-6 vecini, prieteni etc”. E vorba exact despre un asemenea deziderat, de a-si cunoaste si de a-si “încorpora” militanţii.

Cunosc eforturi pe care partidele romanesti le fac pentru a se “pune in contact” cu oamenii; au mers si merg extrem de greu. Stiu politicieni care au incercat sa restructureze filiale de partid si s-au lovit de aceeasi problema, intrebandu-se mereu in sec “ce e de facut? cum aducem oamenii?”.

Daca s-a ajuns la suprematia mitei electorale in ultimii ani, un motiv, altul decat cele morale, este ca politicienii romani nu mai cunosc alt mijloc de a comunica efectiv si cu rezultate cu oamenii. De a comunica in mod direct.

Probabil ca singurii care mai pastreaza un sens mai solid al relatiei cu oamenii, direct, nemijlocit, sunt primarii din comunitatile mici – acesta fiind alt motiv pentru care ei sunt atat de “preţuiţi” in alegeri cand mare parte din povara “muncii de teren” cade pe capul lor. Dar nu va imaginiti vreo comunicare sofisticata – e vorba de fapt de retele umane proto-democratice, bazate pe relatii de rudenie, pe relatii de mici interese sau chiar pe emotii si sentimente banale, de natura inter-personala, asa cum pot fi ele intr-o asemenea comunitate.

Impasul strategic pe care nu stiu insa daca partidele sunt pregatite sa il treaca, sa il “digere” este competitia reala interna. E vorba de realitatea unei dispute in care candidatii scot pe masa tot ce e mai urat unii despre altii. E greu pentru un partid sa accepte ca asemenea lucruri sa fie spalate in public. E greu sa accepti ca deodata sa nu mai existe o “bucatarie interna” unde se transeaza tot.

Mai ales e greu sa accepti ca oameni care pot avea viziuni chiar radical diferite si se pot urî efectiv in plan personal pot convietui in acelasi partid pentru ca altceva mai important ii leaga: niste idei, valori, program, familie politica etc.

E greu sa accepti ca “invingatorul” devine liderul si ca intre el, invingatorul, si partid se pune pentru 4 ani un semn de egalitate; in timp ce tu trebuie sa SALUȚI victoria. Iar dupa ce altul a castigat nominalizarea sa te aliniezi in spatele lui si sa lupti alaturi de el ca “frate”. Cel putin pana la urmatoarele alegeri cand il concurezi din nou. Si asa mai departe.

Iar pentru unii e greu sa accepte ca nu isi mai umplu odata la 4 ani buzunarele cu sute de mii de euro contra unei semnaturi pe o candidatura.

1) Sa anunte cu 3-4 luni inainte ca primeste candidaturi (din interior si daca vrea sa fie chiar deschis si din exterior pe baza unei platforme etc).

2) Sa nu aiba criterii majore si restrictive de acceptare: doar o suma “modica” de bani (ex. 500Euro), o platforma compatibila cu a partidului, dovada sau declaratia pe proprie raspundere ca a participat la vot in ultimele scrutinuri si eventual o evaluare minimala in fata unei Comisii de partid credibile (eu nici nu as introduce acest criteriu). In US, de exemplu, in New Hampshire unde chiar azi vor fi alegeri primare, trebuie sa platesti doar 1000USD ca sa intri pe buletinul de vot. ATAT! Oricine vrea sa faca in numele Partidului Republican campanie pentru orice tema e liber sa intre in competitie! E treaba oamenilor sa selecteze, nu a unei Comisii de partid!

3) Sa anunte data alegerilor si locatiile de vot si sa lase candidatii inscrisi sa isi faca dupa cum vor campanie, cat vor, dupa cum ii taie capul: discutand cu primarii, promitand proiecte, organizand intalniri cetatenesti, facand publicitate tv sau outdoor, mergand din usa in usa, obtinand sprijin de la preoti, doctori, lideri de opinie etc.

4) Sa organizeze la sediile de partid de pe raza colegiilor sau in incinte publice deschise (scoala, dispensar etc) sectii de vot. Fiecare “sectie de vot” trebuie sa aiba 2-3 functionari din partid si reprezentanti ai candidatilor – cine are puterea si forta electorala poate sa isi puna reprezentantii in toate sectiile.

5) Ziua votului: Orice cetatean poate vota daca pe loc se poate legitima ca locuieste in raza acelei localitati/sectii (nu e greu sa ai o lista de strazi, chiar si daca mimezi sectiile oficiale de vot de la alegeri). Urnele pot fi deschise intre 11 si 18, iar cine vrea poate avea program mai lung (de ce nu). Ora maxima de vot fiind 21.

6) Se numara voturile, se centralizeaza la o Comisie de la partid, se decide candidatul. That’s all folks.

Eu zic ca nu e greu deloc! Un mic efort de organizare intr-o singura zi, odata la 4 ani! In rest, e vorba de capacitatea candidatilor de a convinge, de a aduce lumea la vot si, in fond, de a da viata partidului!

Contraargumente si contra-contraargumente:
1) “Pot vota si adversarii si pot influenta votul”: in US cu o experienta de zeci de ani s-a putut constata ca e un fenomen marginal. O solutie care ar ingreuna insa procesul si l-ar obstructiona masiv ar fi ca la primarie sa se tina un registru simplu al votantilor de la toate partidele: astfel daca te inregistrezi la un partid sa nu poti vota la altele. Formularul sa fie simplu, sa poata fi completat pe loc la un birou special, online sau prin posta.

2) “Se vor prezenta putini oameni”. In primul rand e contrafactual si e nevoie sa dai o sansa unui lucru mai intai sa se intample, sa dai timp ca oamenilor sa le intre in cap ca au aceasta posibilitate! Apoi, mergem din nou la US: faptul ca doar o anumita parte, foarte activa social se implica nu e o problema, asa e natural. In recentele “cacusuri” republicane din Iowa au participat aprox 122.000 persoane dintr-o populatie de peste 3 milioane – cam 3% din total populatie univers electoral .
- Asta ar insemna ca din TOATA Romania ar participa conform lui 3% la aceste alegeri primare cam 500.000-600.000 de oameni … in conditiile in care doar PSD de unul singur sustine ca are acest numar de membri, iar cu totul, ati vazut calculul de la sfarsitul lui 2011, sunt peste 1 milion de membri de partid. Deci ne incadram cu brio daca ar veni DOAR si membri de partid!

3) “Partidele nu au capacitatea organizatorica pentru asa ceva”. Cine nu poate nu exista in afacerea asta sau se descurca altfel – nu le interzice nimeni sa existe daca nu fac asta. In fond, fiecare partid organizeaza cate sectii de vot e capabil – functie de ce oameni are, de cate sparii are samd. Daca nu are posibilitatea sa puna in fiecare localitate din colegiu functionari pentru sectia de vot, atunci poate sa ii cheme intr-o localitate apropiata – atat poti, atat faci. Iar daca aceasta va fi tendinta, cine nu are forta sa se adapteze dispare.

4) “Va fi un proces fraudat, va dati seama cat se fura in Romania, cine poate supraveghea”. In primul rand acesta e un proces privat, intr-o organizatie privata. Partidele raspund fata de scorul si performanta lor, asa ca daca vor sa isi fure caciula in continuare, e treaba lor! Apoi, in momentul in care exista competitie reala intre cel putin 2 candidati, acei oameni vor avea grija sa nu se numere aiurea, sau sa se bage voturi false in urna – daca au puterea si forta. In rest, e poveste. Daca nu-s in stare, nu au ce cauta sa isi pazeasca fundul la o competitie mai mare.

5) “Procesul acesta nu garanteaza ca vor ajunge candidati oamenii cu forta materiala care pot face fata unor alegeri vor castiga, ci oamenii mai cunoscuti si populari”. Pai that’s the point, nu?!?! Si la urma urmei, ca investitor intr-o cursa electorala, nu vrei sa iti pui banii pe unu’ care convinge lumea si ia voturi? De ce preferi sa ii dai unui neica-nimeni care stie doar sa te “combine” si “sa te faca din vorbe”???

6) “Partidele vor elimina din faza de triere candidatii care nu sunt convenabili, falisificand astfel procesul”. Nu trebuie decat ca partidul sa nu lase “selectia” candidatilor pe seama tot a unor oameni de partid sau 100% in mana lor. Eventual, dupa cum spuneam, doar cu taxa de “acces” pe buletinul de vot … bani din care se poate sustine si logistic acea campanie.

Va astept sa dezbatem real si pe bune alte aspecte. Mie in continuare mi se pare foarte usor de organizat. Atentie … nu am spus usor de “acceptat” de catre partide, sa se deschida samd :)

PS. Agentia de Rating Politic a introdus in ultimul sondaj de opinie – Barometru din decembrie 2011 o intrebare legata de acest lucru si reactia a fost coplesitoare: 72,7% din oameni spun ca s-ar gandi sa participe la acest tip de alegeri DACĂ (atenţie) puterea de a desemna candidatii nu ar mai fi la şefii de partide!

Graficul aici: vot alegeri prelminare – sondaj ARP.

Vreau sa va arat, in ajun de alegerile primare de maine din partidul republican din New Hampshire, cateva cantece care se practica pe la “ei”. Nuantele va las sa le descoperiti voi.

Mitt Romney, un favorit, cel putin de moment al cursei

Newt Gingrich, un competitor pentru locul 2 deocamdata

PS.Update: Si o gluma de “sezon” politic – Gingrich, amintind de campania din 1980, o formula pe care isi propune sa o parafrazeze pentru Obama si care sincer cred ca merge oriunde: Reagan spunea in campanie “If your brother-in-law has no job it is called recession, if you don’t have a job it is called depression, if Carter (presedintele democrat in functie) has no job it is called recovery!” :))

Diferentele intre unele din aceste “cifre” au starnit obisnuita rumoare. Am facut o “medie” a sondajelor publicate, majoritatea publicate, cu exceptia Gallup, DUPA cel al Agentiei de Rating Politic. Mai exact o medie a tuturor celorlalte sondaje, comparativ cu rezultatele anuntate de Agentia de Rating Politic. Aveti aici sondajele in ordinea cronologica a publicarii si comparatia cu media.

Cronologic …

 Si media sondajelor comparativ cu cel al Agentiei de Rating Politic …

Media nu are o “valoare” statistica, ci doar una care arate niste”tendinte”. Daca va uitati pe mediatizarea sondajelor o sa vederi si acolo alte … tendinte.

PS. Salut si scriitura lui Lucian pe aceasta tema, care si-a facut timp inainte de revelion sa se uite peste cifrele sondajelor din decembrie.

“In Iowa candidatii au spus poezii in loc de discursuri” (ce s-a intamplat: in discursurile de final, unii din candidati au folosit cateva versuri relevante pentru mesajele pe care le transmiteau, legate de valori americane si istorie – un discurs aici, iar mai multe aici)

“Localnicii s-au inghesuit la centrele de vot ca sa primeasca niste gogosi” (ce s-a intamplat: la finalul caucusurilor – un fel de intruniri elective la care oamenii merg de buna voie dupa ce se inscriu ca membri/votanti ai partidului ca sa voteze liber si deschis candidatul partidului pentru prezidentiale – alti membri ai comunitatii care au organizat intrunirea pe banii lor au dat mici petreceri sau au impartit gogosi in spirit de amicitie si de comunitate).

“Partidul republican in criza! Pentru ca nu mai au bani, republicanii cersesc bani de la oamenii de rand!” (ce s-a intamplat: la unele caucasuri reprezentantii Partidului Republican au invitat membrii comunitatii prezenti la vot sa scrie pe un bilet cu ce sume de bani vor sa contribuie pentru campania prezidentiala si congresionala de la toamna; implicarea materiala a oamenilor in viata partidelor si in campanie e ceva natural si firesc in US si tine de cultura politica democratica).

“Senzational, s-a votat cu galeata in unele localitati!” (ce s-a intamplat: pentru ca obiceiul caucusurilor este unul foarte vechi, fiecare organizeaza votul dupa cum are chef, voturile se strang in cutii de pantofi, galeti, etc numele favoritilor se scriu pe hartii colorate si unele nici macar nu sunt tiparite samd; in unele locuri se voteaza cu mana ridicata chiar)

“Frauda de proportii, Romney, favoritul baronilor, castiga suspect la doar 8 voturi!” (ce s-a intamplat: a fost o lupta stransa in care s-a numarat pana la ultimul vot si nimeni nu a facut scandal pentru diferenta atat de mica, mai ales ca modalitatea de vot e atat de “nesecurizata”; Romney este favoritul cursei si are sprijinul multor lideri ai “establishmentului” republican, inclusiv sprijinul financiar al marilor donatori republicani).

“Iata ce prefera taranii din Iowa: Santorum, norocosul de pe locul 2, un fanatic religios cu sapte copii si care uraste homsexualii” (ce s-a intamplat: pe ultima suta de metri, in ultimele 2 saptamani inainte de alegeri, spre deosebire de Romania unde unii au impresia ca cifrele de sondaj intr-o campanie nu trebuie sa se schimbe vreodata, Rick Santorum a crescut surprinzator de la 4% la 25% in voturile republicanilor din Iowa; el reprezinta o “aripa” foarte traditionala si conservatoare a electoratului republican care pune in centru valorile familiei, lupta impotriva avortului si a casatoriilor homsexuale si e un candidat care chiar practica aceste valori; pana in ultimul moment, electoratul “rural” si evanghelist din Iowa nu s-a decis catre cine sa incline suportul sau, de unde si surpriza; Santorum, un candidat fara bani, a muncit din greu “pe teren”, din om in om, avand sute de vizite in comunitatile mici din Iowa – asa ca desi inclusiv unii comentatori americani tind sa puna victoria lui pe seama “sansei”, ea e rodul unei munci serioase; altfel, volatilitatea e o caracteristica a acestor alegeri, o multime de candidati republicani avand cresteri si scaderi bruste in ultimele 6 luni; Iowa e un stat agricol, cu somajul cel mai scazut, furnizorul cel mai important de alimente din US care devenise model si pentru URSS in anii ’60 – pe bune - unde suprafata medie a unei “propeietati agricole” e cam cat 300 de stadioane de fotbal).

“CNN il ia la misto pe Santorum comparandu-l cu Rocky Balboa” (ce s-a intamplat: imediat dupa anuntarea rezultatelor, Rick Santorum a discutat foarte degajat cu jurnalistii de la CNN care au comparat lupta sa cu favoritul Romney cu lupta din filmul Rocky I, intre favoritul Apollo Creed si Rocky Balboa; au fost 4 ore care au tinut pe toata lumea in tensiune dupa incheierea urnelor – de obicei dureaza cam o ora jumate pana se cunoaste castigatorul, timp in care voturile erau numarate si centralizate si diferenta de voturi intre cei doi a fost mereu foarte mica – zeci de voturi – alternand victoria cand pentru unul cand pentru celalalt; initial si candidatul “libertarian” Ron Paul era la o distanta la fel de mica)

“Romney, un castigator care nu prea se tine prea bine pe picioare” (ce s-a intamplat: in 2008, tot in campania de nominalizare republicana, in timpul unui speech obisnuit, sotia lui Romney a cazut pe scena din cauza unei defectiuni tehnice).

Sondajele de la intrarea incaucasuri (“entrance polls”) le puteti vedea aici, cu cifre si intrebari pe care nu o sa le vedeti niciodata in Romania prin presa. Desi au fost facute la intrare ele arata destul de bine aliniamentele politice si sociale, votul nu s-a schimbat foarte mult.

Si un pic de geografie electorala. Asta chiar nu o sa vedeti prea curand pe la noi.

Si niste umor jurnalistic si mai liberal american, pardon “caterinca deontologica americana”, ca sa ramanem in spritul presei romanesti.

Barometrul de opinie “Piata politica”, sondaj de opinie national, realizat integral de Agentia de Rating Politic, interviuri telefonice (960). Perioada 8-16 decembrie 2011. Pentru uz propriu. Sondaj fara mogul :-p

PS. Apropo de primele reactii (multumim celor care ne-au atras atentia dar … ) – muncesti o luna, rupi statistica in doua, pierzi nopti, oamenii alearga, muncesc. pauza … scapia (sic!) un “i” amarat in prezentare, urla tot interneul.

Al doilea mecanism care pare a bloca trecerea de la proportional spre majoritar este rivalitatea liderilor de rang 1, care detin la un moment dat puterea in stat, si care se impiedica reciproc in a obtine prea multa putere. Vorbim de presedinti, premieri, lideri de partide.

O a treia observatie este legata de context: toate discutiile despre sistemul electoral s-au incins in anii electorali si preelectorali. Este cumva o tendinta a partidelor “mari” de a amenaja sistemul inainte de scrutin astfel incat sa “dea lovitura” si sa se instaleze intr-un sistem de alternanta care le-ar asigura o viata ceva mai sigura pe termen lung.

1990, momentul originar:
- Alegerea formulei proportionale de catre un partid care avea la acel moment de unul singur peste 65% sprijin popular pare bizara.
- Dar ea vine din cel putin trei considerente: 1) numeroasele factiuni din FSN care se obstructionau reciproc, 2) dorinta noului regim de a se legitima international si de a arata ca exista cat de cat o opozitie si 3) dorinta lui Iliescu de mentine o opozitie fragmentata, dorinta care a fost intampinata de Coposu si ceilalti prin formarea CDR.

In 1997-2000:
- Coalitia aflata la putere, CDR-USD-UDMR, era foarte fragmentata si practic nu s-a pus problema renuntarii la proportionalitate, toate partidele mici care o formau riscand altfel nici sa nu mai intre in Parlament.
- PDSR (viitor PSD), desi un partid mare, nu avea puterea in Parlament sa determine vreo schimbare.

In 2003-2004:
- PSD prin Adrian Nastase, aflat la putere cu peste 35% in sondaje, a favorizat un sistem majoritar in doua tururi.
- Opozitia a venit dinspre Ion Iliescu-presedinte, din dorinta de a bloca un Nastase intr-o ascensiune fulminanta. Sistemul a ramas proportional.
- UDMR a ramas permanent un sustinator al formulelor propotionale, limitat fiind de votul etnic de maxim 6-7%.

In 2007-2008:
- PNL aflat la putere , sub 20% in sondaje, si alaturi de UDMR la guvernare, alt partid “mic”, a favorizat in continuare un sistem de natura proportionala.
- PDL, un partid ajuns rapid de pe la 14% la peste 30%, a devenit “brusc” cel mai mare sustinator al sistemului majoritar.
- Din nou interesanta optiunea PSD de a se alia cu PNL in 2008 si de a sustine “proportionalul” - explicata prin adversitatea fata de Basescu si temerile fata de pozitia sa dominanta din sistem.
- Totusi PSD, un partid “mare”, a sustinut si a obtinut in contrapondere, tot in 2008, alaturi de PDL, un sistem de vot majoritar si chiar intr-un singur tur pentru presedintii de Consilii Judetene. PSD a ales pentru moment sa se “fortifice” electoral doar la nivel local  – un prim pas.

In 2010-2011:
- PDL aflat la putere, scazut rapid sub 20% dupa o guvernare nepopulara, favorizeaza din nou un sistem de natura proportionala, chiar daca unele mesaje dinspre Cotroceni par a sugera o optiune “majoritara”.
- Si nu doar atat, PDL are o strategie care foloseste intens proportionalitatea ca factor de fragmentare a spectrului politic in 2012, mai ales a votului “nemultumitilor”. Ceea ce face complet necredibile gesturile unor lideri PDL care solicita un sistem majoritar.
- De data asta, PNL – aflat in crestere peste 23-24% – si PSD – peste cota 30% in continuare, prinse totodata intr-o coalitie peste 50% sustin o varianta majoritara in doua tururi.
- In acelasi timp, PDL si PSD au facut la nivel local, unde sunt in continuare partidele cu mai multa forta politica (=primari), al doilea pas spre un majoritar “fortificat”: alegerea primarilor intr-un singur tur.
- UDMR continua sa fie un factor conservator in privinta proportionalitatii, cerand ca orice formula de sistem electoral sa ii garanteze ca cei 6-7% din voturi sa se regaseasca in 6-7% putere in Parlament.

Este de asteptat, totusi, că daca PDL, sa zicem, se fortifica electoral in 2012, spre un scor de 25% si USL are un traseu descendent, sa asistam la o revigorare a interesului PDL pentru majoritar, pe ultima suta de metri. E greu totusi de crezut.

E chiar o intrebare care vrea raspunsuri; iar eu mi-as dori si o dezbatere. As incerca si o leapsa ca pe vremuri. Dar nu stiu cine se mai baga. Leacul Durerii poate?!

Cand costa sau nu costa democratia?
a) cand se comaseaza alegerile in 2012 pentru ca vrea PDLul pentru ca-i ajuta la strategia electorala? si cand cica se reduc niste cheltuieli?
sau
b) cand se organizeaza un referendum, tot in 2012, pentru modificarea Constitutiei, tot pentru ca vrea PDLul si pentru ca trebuie bagate niste idei “reformatoare” in Constitutie? Si cand referendumul o sa ne coste niste bani, cam cat niste alegeri locale?

Eventual, ca sa nu mai coste atat, la modificarea Constitutiei poate reducem Parlamentul de tot, iar Curtea Constitionala o declaram pe viata cu majoritate PDL. Ca si dezbaterile si conflictele astea politice strica la stresul poporului. Iar stresul dauneaza grav sanatatii. Nu am vrea sa avem un popor stresat nu? Doar unul linistit care doarme stiind ca democratia nu il mai costa atat.

Update info: despre stirea care mentioneaza intentia PDL pentru referendum (nu ca ar fi o noutate), aici.

In curand vom veni cu noutati despre studiile Agentiei. Ramaneti pe “receptie”.

2011, UK

2011, miscarea “Occupy”

din 2009, miscarea TeaParty

2007, Punk-rock militantist anarhist-stangist. Versuri aici.

2011, Steaua – Petrolul

2011, Norvegia, Utoya

2010, noi “ideologii” utopiste care incearca sa aproximeze o noua realitate sociala

2010, ideologi ai unei stari de “revolta” impotriva “dictaturii financiare” internationale. Cateva detalii aici.

Nu spuneti ca pun egal intre oamenii atat de diferiti. Nu o fac. Sublliniez insa o atmosfera sociala, politica si ideologica. Cu alte cuvinte, ce leaga sau desparte tot ce e mai sus, sunt ideile.

M-am gandit la o comparatie destul de fortata, e adevarat, cu Romania, plecand de la profilul politic al candidatilor de azi din Bulgaria. Cam cine ar fi asadar candidatii in Romania daca am urma profilul celor din Bulgaria. O sa vedeti ca apar idei interesante. Zambetele sunt bine venite :)

Rosen Plevneliev (site de campanie), candidatul partidului de dreapta GERB (Citizens for European Development of Bulgaria), aflat la putere. Favorit. Fost ministru al “lucrarilor publice” (denumirea e “ministru al dezvoltarii regionale”) al guvernului la putere si om de afaceri in zona de infrastructura. Apreciat pentru munca depusa pentru constructia de autostrazi pe fonduri europene. Sustinut de o doamna ministru al justitiei, Margarita Popova, o figura a luptei “anti-coruptiei”, mesaj pe care de altfel s-a construit electoral partidul GERB infiintat doar in 2006. Un ticket presedinte-vicepresedinte/locotenent. O idee interesanta, o idee de campanie care a bantuit si pe la noi in 2004 (Nastase-Geoana, Basescu-Stolojan) si in 2009 (Geoana-Johannis) – dar cu alte valente.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? O varianta de Elena Udrea – ministru al dezvoltarii regionale -  in combinatie cu Anca Boagiu – ministru al transporturilor – si cu profilul de afaceri al lui Dorin Umbrarescu. Si cu Monica Macovei pe post de locotenent care sa gireze in tandem elementul de anti-coruptie.

Ivaylo Kalfin (clip1, clip2), candidatul coalitiei de stanga, Coalitia pentru Bulgaria, cu sansa a doua. Fost ministru de externe, fost vice-prim ministru, fost consilier pe economie al fostului presedinte Parvanov si actual eurodeputat. Este asociat destul de mult cu problematica externa si europeana. El merge in tandem cu un actor cu notorietate locala si fost ministru al culturii, Stefan Danailov.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? O varianta de Mircea Geoana, cu tuşe de Titus Corlăţean, dar cu o faţă mult mai umană – onest sa fiu, nu am gasit faţa asta umană nicăieri şi la nimeni din liderii PSD nationali. Daca vreti si un element nonpolitic si Geoana si Kalfin sut usor rr-îiţi :). Tandemul ar fi probabil cu un Mircea Diaconu ceva mai experimentat sau un Victor Socaciu cu picioarele mai mult pe pamant.

Meglena Kuneva (clip), candidat independent, cu sansa a treia. Fost comisar european pentru protectia consumatorilor, ministru al integrarii si negociator cu UE, doctor in drept, s-a lansat in politica prin Miscarea liberala Simeon al II-lea. Intre preocuparile ei intra protecia datelor personale pe internet si activitatile culturale. Ea merge in tandem cu un economist, Lubomir Hristov, fost economist sef al Bancii Nationale a Bulgariei si fost consilier la Banca Mondiala.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? Un Leonard Orban ceva mai experimentat si cu anvergura mai larga, poate cu un pic din experienta lui Vasile Puşcaş (negociatorul Romaniei cu UE in guvernul Nastase) – daca nu cumva ar merge chiar Vasile Puşcaş cu totul ca profil. Tandemul ar fi asigurat de un Valentin Lazea, economistul sef al BNR sau de Mihai Tanasescu – desi pentru Mihai Tanasescu la limita i s-ar potrivi intreg profilul de candidat mai degraba tehnocrat.

Svetoslav Vitkov in tandem cu Ventislav Mitsov (clip de campanie; interviu tv – ca sa vedeti cum arata oamenii si daca stiti bulgara :) ). Sunt candidatii atipici, “candidatii rockeri”, indragiti pe internet pentru ca vin drept candidati anti-sistem. Sunt parte dintr-o formatie de succes in anii 90 in Bulgaria,  Hipodil, un stil undeva rock si chestii etno, unii zic si de inspiratie ska (dar mi se pare cam mult), care inteleg ca avea si ceva versuri obscene.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? Mi-a venit in minte Dan Helciug pentru combinatia de rock si sa zicem etno. Dar aici lista e deschisa si poata varia trecand prin mai multe “staruri” locale de tip: Cheloo sau 1Q Sapro – care mai are ceva “antecedente” in relatia cu politica (melodia din 2004, Romania, trezeste-te!). Intr-un fel si pentru ca s-a implicat deja in politica, cred ca si Mugur Mihaescu de la Vacanta mare s-ar califica la comparatia asta. Pe de alta parte discursul acestor baieti are ceva din Remus Cernea 2009 in Romania, cel putin ca auto-victimizare.

In rest mai sunt 14 candidati. Sper ca nu vi s-au parut exagerate comparatiile :) dar mie mi se pare ca subliniaza si asemanari si deosebiri interesante si unele chiar utile. Ma refer la zona de recrutare a cadrelor politice si la tipul de cariera politica in zona asta a lumii. Plus asemanarile intre temele de campanie, tipul de lider, impactul redus al campaniei online.

Ca daca ti-a ajuns ce candidati iti ofera acelasi partide de care parca nu mai scapi de zeci de ani si ca daca exista un om complet independent care pare macar ca are capacitatea sa fie “altfel” si sa faca treaba, atunci partidele nu te pot opri si poti alege un astfel de om. Ramane ca acel “om” sa stie sa vorbeasca si sa convinga inca vreo 10-20 de oameni care sa munceasca VOLUNTAR pentru el si sa munceasca – mult, foarte mult, din usa in usa

Pe aici cred ca e “baza” unei politici simple si sanatoase. Din pacate, din tot uninominalul si discutiile despre el, asta e singurul aspect despre care nu se discuta si care e uitat pe la coada pe undeva. Sunt curios insa cine va exploata potentialul ideii.

Pentru ca nu sunt libere si deschise:
- (aproape) orice moment electoral intern seamana cu organizarea unui puci/respectiv apararea in fata unui puci.
- (aproape) orice preluare de putere interna seamana cu o lovitura de palat bazata pe o consipratie bine pusa la punct.
- (aproape) orice opinie critica e privita ca deviationism intr-un regim autoritar, hegemonic-personalist sau de casta, si devine un caz: “cazul Geoana”, cazul “Cristi Preda” etc.
- (aproape) orice om care incearca sa isi promoveze in partid o idee sau pe sine e privit suspect sau cu o admiratie/curiozitate/teama: “oare asta in ce gasca e? cine e in spatele lui?”
- o dezbatere publica intre candidati la presedintia partidului pare (aproape) imposibil sa aduca ceva pozitiv, viziuni, idei generoase sau lupta de argumente, ci daca se petrecere – presupunand ca cineva chiar vrea sa convinga “masa de partid” si se asteapta sa voteze cat de cat liber – dezbaterea e privita cu pop-corn in fata ca un prilej de a mai afla “cine cu cine e”, ce mizerii mai aflam din spatele cortinei etc.
- (aproape toti) cei ajunsi in varful piramidei sau intr-un turnulet mai mic al ei (sic!) constata subit ca ei gandesc mai bine si mai impede decat ceilalti si li se adrseaza in public celor care au “initiative personale” astfel: “ar fi bine sa se mai gandeasca putin inainte sa vorbeasca” (va las sa gasiti voi personajele zilei).
- (aproape) nimeni nu are habar si nu vrea sa stie care e numarul de membri de partid pentru ca, de exemplu, sa ii invite la un vot direct si egal pentru, sa zicem, presedintia partidului; numarul de membri ai unei filiale poate varia intr-o zi de la 15.000 la 5.000 de exemplu daca azi e Congres si ai nevoie de “cota de reprezentare” mare si maine tre sa platesti o “taxa de filiala” catre “centru” conforma cu numarul de membri; imi imaginez ce dezordine si ce rasete ar provoca ideea ca oameni din afara partidului, ce se declara ca simpatizanti, sa primeasca drept de vot in alegerile interne – “pai ce sa caute bre toti aia la noi? ei ce au facut pentru partid?“
- identitatea membrilor nu poate fi cunoscuta decat taberei de la putere pentru ca, in functie de moment, puterea decide cine sunt membri si cine nu – depinde ce opinie au; exista si posibilitatea evident ca acei membri sa nu existe si sa fie creati peste noapte daca e nevoie.

Si lista evident poate continua.